Despre scopuri si idealuri

- orice faptura lipsita de ratiune urmareste un scop rational;
- cati oameni atatea scopuri;
- necunoscandu-ne rostul vietii, vietuim fara rost. ne risipim, uneori, tineretea umbland dupa certitudini, cand una dintre acestea e tocmai tineretea pe care ne-o risipim;
- experienta nu e decat suma deziluziilor noastre;
- implinirea unei vieti e pe masura a ce lasam in urma: o cautare a timpului pierdut, o simfonie patetica, un taj mahal, un model de intelepciune, ori, adunate, sub pat, ziare vechi si sticle goale.
- unii oameni isi aleg idealurile cum isi aleg incaltarile: pe cele care le plac;
- cand idealul este inalt si greu de atins, cel ce tinde spre el trebuie sa fie liber de orice obsesie, chiar de aceea de a-l atinge;
- suntem mai lesne fideli unui ideal caruia ii atribuim perfectiune, decat unei realitati careia ii cunoastem imperfectiunile, pt ca, uneori, cand idealul a devenit realitate sa regretam realitatea pe care i-am sacrificat-o;
- pretindem ca datoram distractiile nevoii noastre de destindere, pe cand acestea nu sunt decat mijloace mediocre cu care ucidem plictiseala datorata orelor neimplinite;
- ratarea nu consta atat in a nu-ti fi indeplinit cu glorie menirea, sau in a nu-ti fi atins idealul, cat in a nu-ti fi trait frumos viata in sensul in care ti-a fost harazita;
- in lupta pt atingerea unui ideal, insasi infrangerea poate fi mareata, cand e suportata fara lamentari;
- idealurile sunt, uneori, asemenea zapezilor pure ce stralucesc in lumina soarelui, indepartate, dar pe care, atunci cand le atingem, le calcam, fara sa vrem, in picioare noi insine, si astfel le luam stralucirea.