decizii peste idei traznite

In alta ordine de idei, dupa ce mi-am tras niste decupate albe, le-am purtat o singura data la o nunta (si de vreo zeci de ori prin fata oglinzii), i le-am pasat lu' sor'mea pentru ca evident imi erau prea mari, dar eram prea indragostita de ele sa-mi fi dat seama la timp...asa...(stai ca am pierdut sirul..aha gata!)ma gasesc intr-o noua aventura, intr-o noua vanatoare de sandalute & Co.
Chestia mai grea este ca nici eu nu sunt prea hotarata in ceea ce vreau.
Cand ma hotarasc eu asa intr-o doara cam care le-as preconiza ca vor veni la mine acasa, fac un exercitiu mintal si ma imaginez cum as merge pe strada (bine nu pe strada, pe trotuar!) cu ele in cutie (si cutia in punguta) si cu gandul la celelalte decupate sau sandalute...
Si iarasi mai fac un tur al shop-urilor si surprinzator gasesc unele mult mai dragutse decat toate(eventual decat ultimele,whatever, depinde de ce am la bord in momentele acelea[adica ciocolata, capuccino sau inghetata]) si se repeta exercitiul mintal de mai devreme.
Nu zic ca nu e bine sa faci exercitii mintale, dar consider ca 3 pe zi mai ales de genul asta sunt deja prea mult!
Ma gandesc si socotesc asa in cap'sorul meu ca nu vreau sandale prea sandale si nici decupate prea infundate in varf. Eu tare cred ca as vrea o pereche de pantofi care sa se potriveasca cu vreo 3 anotimpuri..
Parca ma vad deja ca aleg pana culeg, si ma trezesc cu niste panarame de papuci de ii arunc in fundul(scuza-ti expresia!) dulapului sa nu-i mai vad in fata ochilor vreo 3 luni (pana mi se face dor de ei).
Si cel mai important: vreau ca ceea ce cumpar sa mearga purtate si la fustita, si la rochita, si la pantaloni...